Canotajul românesc a avut nevoie de 18 ani pentru a-și reclădi un dublu de categorie ușoară capabil să refacă tradiția de aur a acestei probe feminine. Ionela Livia Lehaci și Gianina Elena Beleagă au cucerit la Sarasota (SUA) medalia de aur la Mondialele de seniori, după ce izbutiseră aceeași performanță și în luna iulie, la Mondialele de tineret (U23), la Plovdiv. Visul lor rămâne acum aurul olimpic la Tokio 2020.
Cele două sportive au fost prezente și la JO de la Rio, însă la 21 de ani, cât aveau la momentul desfășurării competiției, au fost prea crude pentru o competiție atât de puternică. Lehaci și Beleagă au adus primul titlu mondial în această probă după o pauză de 18 ani, o probă dominată în urmă cu ceva ani de România. Timp de trei ediții ale JO (1996, 2000 și 2004), aurul a fost tricolor, în formula Constanța Burcică – Camelia Mihalcea (1996) și Constanța Burcică – Angela Alupei (2000 și 2004). Lehaci și Beleagă sunt exemplul perfect pentru relația de aur ce se poate lega între doi sportivi de la cluburi așa-zis rivale, Dinamo și Steaua. În canotaj, apartenența la un club este doar un înscris pe legitimația de sportiv. Singura cu adevărat importantă este apartenența la tricolor, iar lucrul acesta e săpat adânc în inima fiecărui urmaș al Elisabetei Lipă.
Un dublu de categorie ușoară se formează mult mai greu decât unul de „open”, pentru că o astfel de construcție conține o doză mărită de hazard. Când sunt selectate, sportivele nu sunt alese cu scopul de a intra în categoria ușoară, care impune o anumită greutate maximă (sportivele nu pot depăși 57 de kilograme), ci pentru „open”. Reconversia se face pe parcurs, din rândul sportivelor care nu iau în greutate. Sunt extrem de puține și, de multe ori, tentate să renunțe la performanță înainte de a-și găsi calea. Gianina Elena Beleagă este exemplul tipic.
„M-am chinuit să mă îngraș, dar nu am putut”
Giani s-a născut la Valea Moldovei pe 21 mai 1995, iar la 13 ani a fost selectată pentru canotaj. „Antrenorii Ioan Despa și Vasile Avrămia au fost cei care m-au convins să vin la canotaj, iar primii ani i-am făcut la Fălticeni. Aveam 51 de kilograme când am început, iar în primul an am pus zece kilograme pe mine, plus 4 centimetri în plus la înălțime. Brusc, m-am oprit acolo. Din 2009 până în 2015 am încercat să mă îngraș, dar nu am putut”, povestește Gianina.
Începutul carierei a fost promițător. Deși nu avea masivitatea unora dintre colegele ei, Gianina a prins un loc în barca de 8+1 și a cucerit medalii de aur la Campionatele Mondiale de juniori din 2012 și 2013. Anii au trecut, dar Giani a rămas la aceeași greutate, în timp ce colegele ei au crescut. A ajuns astfel rezervă. A tras cu ochiul către dublul de categorie ușoară, care tocmai începuse să se coaguleze, dar acolo era testată perechea Ionela Livia Lehaci și Andreea Asoltanei. „În 2014 am decis să renunț la canotaj și să mă axez pe școală. Luasem examenul de Bacalaureat cu notă mare și îmi făceam planuri în această direcție. În vacanță, domnii antrenori Dorin Alupei și Cristi Maliș m-au contactat pentru a reveni în pregătire, pentru a face categorie. Andreea Asoltanei avea niște probleme medicale și era nevoie de mine, pentru a face pereche cu Ionela Lehaci. Din 2015 tragem în aceeași barcă. Nu e mult, dar cred că am progresat repede”, punctează sportiva legitimată la Steaua.
„La Provdiv am cucerit primul meu aur din carieră”
Ionela Livia Lehaci a avut un start al carierei oarecum asemănător. A fost selectată de la Școala cu clasele I-VIII Doroteia din zona natală (oraș Frasin, Suceava), de antrenorul Cristi Maliș. „Aveam 49 de kilograme atunci când am început, la 1,76 metri înălțime. M-au selectat după anumite criterii, înălțime, anvergură. La început am tras la open, la Campionatele Mondiale din 2011, alături de Ioana Vrînceanu, dar la 17 ani, în ultimul an de juniorat, mi-am dat seama că nu voi mai urca în greutate și voi face categorie. Acum am 1,79 metri înălțime și 57 de kilograme”, spune Livia Lehaci (CS Dinamo).
La Plovdiv, în 2012, cucerea prima medalie Mondială, argint la dublu vâsle, cu Andreea Asoltanei, alături de care a pornit în tentativa de a forma dublul de categorie ușoară. În 2015 a fost nevoită să-și schimbe colega, iar alături de Gianina Beleagă a cunoscut prima mare bucurie a carierei. „Medalia de la Mondialele de tineret de anul acesta este primul meu aur din carieră. Am muncit enorm pentru el, dar suntem conștiente că încă mai este de lucru până să ajungem la aurul mondial de senioare sau la cel olimpic”, afirma Lehaci la vremea respectivă.
„Suntem foarte pretențioase cu noi înșine”
Personalități puternice, Gianina Beleagă și Ionela Lehaci se completează de minune. „Ne potrivim de minune, suntem ca două surori gemene. Suntem foarte pretențioase cu noi înșine. Avem aceleași obiective și ne unește un singur gând, să facem orice pentru ca barca să alunece perfect. Mai avem divergențe de opinie, pentru că așa se întâmplă când împarți același spațiu cu un om zi de zi, dar găsim întotdeauna forța de a merge mai departe, pentru că ne unește cel ai frumos sport din lume, canotajul și dorința de victorie”, spune Gianina.
Livia Lehaci punctează la rându-i: „Ne-am legat mult ca echipă, am îmbunătățit tehnica, lovitura, dar mai e de lucru. Înainte de a pleca la Mondialele de tineret din Bulgaria am reușit să scoatem un timp excelent pe Snagov, la o pistă de verificare. Am vâslit cei 2.000 de metri în 6:51. Adică am bătut recordul mondial de tineret și am fost la numai patru secunde de cel mondial de senioare. Sunt reușite care ne dau forța să mergem mai departe. Gândul nostru se îndreaptă de pe acum către Jocurile Olimpice de la Tokio. Acolo vrem aur”.
La Sarasota, Lehaci și Beleagă au încheiat cursa de aur în 6:55.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER